DESPRE GENUL FANTASY


 

Fantasy este o subspecie a fantasticului, un gen al literaturii fantastice, apropiată de miraculosul folcloric, cu un întreg arsenal de elemente de magie. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au creat şi au spus poveşti. Din acestea s-au clădit mituri care au influenţat gândirea şi modul de viaţă al multor generaţii. Mai mult, în mituri a fost marcată cu litere de aur cunoasterea arhaică a omenirii. Aşa cum omul a văzut prima oară focul, frica, cutremurul, gheaţa, copacul, cerul şi stelele, soarele şi luna, aşa le povestesc miturile străvechi. De-a lungul vremii, întregi concepţii despre crearea lumii au luat naştere. Crezând în aceste mituri, oamenii le-au transformat în religii, oferindu-le un loc important în viaţa lor de zi cu zi.

Definitie

Astăzi, arta modernă fantasy este cu mult diferită faţă de miturile arhaice. Însă rădăcinile ei se află în aceste prime creaţii cu caracter existenţial ale minţii omeneşti. Fantasy-ul înseamnă imaginaţie. Autorii de fantasy creează lumi noi, nemaivăzute, animate de magie şi locuite de rase şi creaturi fantastice. Prima caracteristică a genului este aceea că lumea descrisă nu este cea reală, ci una imaginată, dar care nu are nici o legătură cu Pământul, ca în cazul SF-ului. Lumile fantasy sunt mult diferite, ele fiind marcate de existenţa magiei şi a creaturilor şi raselor diferite de om.

În scrierile mai recente, omul nici nu mai este amintit. Lumile fantasy sunt întemeiate pe credinţe mitice, iar rasele au rădăcini în mitologiile popoarelor. Dacă vreţi, putem privi fantasy-ul ca un ecou al mitologiei. Diferenţa este că, în fantasy, se pune un mare accent pe poveste şi pe personaje, care sunt mult diferite de cele ale literaturii “clasice” (ne gândim la realism, tradiţionalism, prousianism etc.) schimbate mult de cadrul în care se petrec. În fapt, fiecare temă clasică poate fi plasată în acest cadru, căpătând noi dimensiuni, care nu-şi au locul în lumea reală. Din dimensiunea mitică rezultă şi alte caracteristici definitorii pentru gen. Fantasy-ul se explică prin apel la astfel de mituri şi credinţe, lăsând mereu loc pentru ca o nouă poveste să fie spusă. O dată ce te-a prins, mereu vei vrea să afli mai mult. Poveştile fantasy sunt înconjurate de un mister ce se pierde întotdeauna în negura primelor clipe.

Există trei sub-genuri principale în fantasy. Există fantasy clasic (high fantasy), al cărui reprezentant este, fără îndoială, J.R.R. Tolkien. Gândindu-ne la “Stăpânul Inelelor”, putem trasa uşor caracteristicile genului: acţiune de proporţii, cu personaje numeroase şi teme recurente care presupun luptă fizică şi conflicte interioare: lupta lumină-întuneric, prietenia, iubirea etc. Poveştile din acest gen fac adesea referire la miturile şi tradiţiile lumii în care sunt plasate, un al doilea plan fiind însăşi crearea acestor lumi. Prin poveste, ele prind viaţă şi, mai mult, îşi definesc caracterul lor aparte. Un anumit tip de fantasy este cel care are ca personaje zei, îngeri, draci şi alte creaturi ce fac parte în general din lumea de dincolo. Această lume intră în legătură cu lumea reală, şi oamenii pot ajunge pe celălalt tărâm şi înapoi. Genul se numeşte fantasy mitologic şi este în contrast cu high fantasy, care îşi clădeşte singur mitologia. Fantasy-ul bangsian merită amintit aici, fiind un gen care prezintă lumea de după moarte şi viaţa de dincolo. Însă cele două lumi (cea reală şi cea de dincolo) sunt legate doar prin moarte. De aici, diferenţa de ton şi tematică. Numele genului este dat după John Bangs, scriitor care a readus în prim plan genul, deşi un bun exemplu este şi “Divina Comedie” a lui Dante.

Un gen înrudit cu fantasy-ul clasic şi mai apropiat de jocuri şi comicsuri decât de literatură este sword & sorcery(săbii şi vrăjitori), inventat în 1930 de către Robert E. Howard şi personificat de personajul Conan Barbarul. Putem identifica originile genului în romane precum “Cei trei muşchetari”, cu excepţia că aici lipseşte cadrul fantasy. Prin urmare, sword&sorcery prezintă conflicte tăioase între eroi neînfricaţi şi vrăjitori, magi, spirite şi alte creaturi ale întunericului. Imediat, gândul ne poartă la vechile basme românseşti, ca Harap-Alb sau Prâslea. Caracterul violent este însă mult mai pronunţat în fantasy decât aici, eroii sunt mai puternici şi mai curajoşi, imagine promovată de americani, începând chiar cu Howard.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la DESPRE GENUL FANTASY

  1. RRoxana zice:

    Asta e prima ta postare… Tu ai scris asta? Nu stiam multe despre genul fantasy, stiu doar ca este o lectura usoara, o poarta spre o lume noua in care nu puteam intra. Dar sa fie si o (aproape) definite? Asta m-a dat pe spate.

  2. Sayuki zice:

    Chiar e interesant primul tau post. Tot ce stiam despre genul fantasy se limita la ce ne-a spus profa de romana , deci nu prea multe…

  3. Roman Diana Manuela zice:

    cand auzim fantasy tindem sa ne gandim la strigoi, vampiri, fantome, si alte creaturi asemenea….insa genul acesta e mult mai larg, asa cum ai spus si tu, cuprinde lucrari care sunt rodul fanteziei autorului, fara insa a fi vorba de vreun personaj ireal.

  4. Roman Diana Manuela zice:

    cat despre divina comedie, mentionata in articol….face parte din acea categorie a capodoperelor care trebuie citite de catre orice iubitor de carte. e ca si cand vreau sa rezolv o problema complicata de matematica cand eu nu stiu sa fac o simpla adunare….sunt acele carti nemuritoare practic

    • ladyandreea zice:

      Despre elementul fantasticului in literatura invatam la scoala, sa nu uitam de Mircea Eliade…

      • Roman Diana Manuela zice:

        da, uitasem de mircea eliade cu „nunta in cer” si celelalte lucrari ale sale….de-asta spun, genul acesta nu e nicidecum ceva nou….cum am putea crede doar din cauza ca acum e cel mai folosit gen in literatura.

  5. RRoxana zice:

    De Mircea Eliade mi-a placut mult „Domnisoara Christina” . Am mai citit ” Romanul adolescentului miop” si cam atat. Insa sunt sigura ca voi mai citi de el, fiind lectura pentru scoala 🙂

    • Sayuki zice:

      Romanul adolescentului miop m-a facut sa cred ca literatura e ceva oribil, in clasa a 5-a, cand n-e pus profa sa il citim, amenintandu-ne cu 4 …

      • Sayuki zice:

        De asta am ajuns sa urasc autorul asta, pana cand am citit anul asta Maitreyi, care mi-a placut, si m-am hotarat sa-i ofer inca o sansa lui Eliade 🙂 .

  6. Dana zice:

    Foarte frumos ca ai inceput prima ta postare pe blog despre cum ar fii : „Cuvant inainte”
    Foarte frumos!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s