Blestemul câştigătorului de Marie Rutkoski – recenzie


Blestemul câştigătorului

Titlul original: The Winner’s Curse

Autorul: Marie Rutkoski

Editura: Leda Edge

Traducerea: Oana Chiţu

Nr. de pagini:368

An apariţie: 2016

ISBN: 978-606-793-014-6

Gen: Y.A. fantasy

Sursa cărţii: primită spre recenzie din partea Grupului Editorial Corint

Coperta cărţii:

Într-un imperiu care se desfată cu războaie și cu înrobirea celor învinși, Kestrel, fiica unui general, are doar două posibilități: să se înroleze în armată sau să se căsătorească. Dar lumea îi este dată peste cap atunci când își întâlnește sufletul-pereche – un sclav ai cărui ochi par să sfideze întreaga lume. Urmându-și instinctul, sfârșește prin a-l cumpăra pentru o sumă imensă de bani. Însă băiatul deține un secret, iar Kestrel află în curând că prețul pe care l-a plătit pentru o altă ființă umană e mult mai mare decât și-ar fi putut imagina.


Impresii:

Kestrel este fiica unui însemnat general din armata valoriană. Ei locuiesc de zece ani pe teritoriile Herranului ce face parte din Imperiul Valorian. Armata Herranului a fost învinsă, iar populaţia civilă transformată în sclavi.

Kestrel însă nu s-a simţit niciodată confortabil cu ideea de a deţine sclavi, totuşi într-o zi ajunge într-un târg şi ceva o împinge să ofere un preţ exorbitant pentru un tânăr sclav.

Ceea ce urmează este o poveste cu o evoluţie lentă a doi oameni ce încep să se cunoască şi să-şi dea seama că nu sunt ceea ce au crezut iniţial. Kestrel are propriile ei probleme legate de integrarea în societate. Lumea valoriană îi oferă doar două opţiuni: casătoria sau cariera militară. Fata însă îşi doreşte să devină muziciană, ceea ce pentru un valorian este inadmisibil – numai sclavii herrani pot fi muzicieni.

În acelasi timp Arin, băiatul sclav, observă, învaţă şi îşi schimbă părerea despre fată, pe care iniţial o văzuse doar ca pe o valoriană oarecare.

Rutkoski are un stil de scriere foarte curat şi simplu, potrivit tipului acesta de poveste. Mi-a placut modul în care a construit relaţia dintre Kestrel şi Arin. Bineînţeles lucrurile se termină într-un mod nesigur pentru cei doi, dar a fost perfect pentru un prim volum dintr-o trilogie şi m-a făcut să-mi doresc să citesc continuarea cât mai curând.

“ Nu aşa merg poveştile, nu fac din lucruri adevărate falsuri şi din falsuri, lucruri adevărate?”

Universul:

Autoarea a menţionat faptul că s-a inspirat din istoria antică greco-romană. Este evident că valorienii sunt cuceritorii romani, iar herrani sunt grecii iubitori de artă şi cultură. Nu m-a deranjat acest aspect, ci din contră m-a făcut să înţeleg mai bine universul şi acţiunile personajelor.

Stilul de scriere:

Autoarea are un stil de scriere curat si simplu, cu descriere frumoase ale locurilor şi lucrurilor astfel încât cititorul poate vizualiza scenele respective. Cu toate acestea nu exagerează cu descrierile, ci din contră păstrează măsura potrivită din fiecare element, transformând textul într-o poveste plăcută.

Complotul:

Din punctul meu de vedere acesta a fost bun şi bine dozat. Primele 100 de pagini au fost ce-i drept un pic cam lente, însă nu în aşa măsură încât să mă determine să renunţ la carte.

Personajele:

În opinia mea au fost destul de bune, chiar si cele secundare au avut rolul lor în acţiune. În mod special mi-a plăcut relaţia dintre cele două personaje principale.

Kestrel este inteligenă, ştie când să acţioneze şi când să rămână calmă. Este un bun strateg si chiar un mic detectiv, în plus se pricepe să gestioneze orice situaţie. Mi-a plăcut faptul că autoarea nu a trasformat-o într-o eroină dornică să salveze lumea şi să-şi asume mai multe responsabilităţi decât poate duce. Nu, Kestrel este în primul rând interesată de soarta ei şi apoi a celor apropiaţi.

Arin este şi el un personaj simpatic, însă pe el îl cunoaştem mai puţin pentru că avem mai puţine informatii din punctul lui de vedere. Oricum este un băiat bun, dar nu chiar cel mai bun.

Relaţia dintre cei doi a fost destul de interesantă şi trebuie să recunosc că m-am bucurat când au fost împreună şi m-am întristat când s-au despărţit.

Per ansamblu mi-a plăcut aceasă carte, a fost o lectură plăcută, distractivă ce m-a ţinut în tensiune până la final.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s